Despre Paul Cornel Chitic (1966–2007)
Dialog cu Paleologu
România literară, 2006, nr. 9 Identificat în PDF
Sursa, cum stă pe scanul din volum: Cristian Teodorescu — «România literară», nr. 9, 3 martie 2006, p. 31. Publicația și numărul vin din fișa dosarului.
Cristian Teodorescu — LA MICROSCOP
Volumul păstrează figura scanată din revistă. ▣ Paginile din revistă (PDF) ↗ Numărul întreg, la bibliotecă ◂ Fișa, la Criticii despre el
Cărțile lui Alexandru Paleologuglosar se vândsursa mai bine de când autorul lor a murit. Nu cred că l-ar fi încântat succesul la publicul larg. Spre deosebire de mulți care afirmă că nu scriu pentru vulg, dar tremură de plăceri aproape erotice când află că au succes la cititorul obișnuit. Alexandru Paleologu scria chiar pentru inițiați. [R]ămăsese legat sufletește de conferințele de la Ateneusursa ale personalităților [v]remii din anii ’30-40. Credea în comunicarea dintre cei puțini, care au [c]eva de spus, cu cei, tot puțini, care știu să le înțeleagă spusele. Ca [p]arlamentar era siderat de prostia, imbecilitatea și mai ales de lipsa de [m]aniere a colegilor săi. Nu era un caracter de bronz și nici nu pretindea [c]ă ar fi. În scris însă avea o forță a opțiunii de-a dreptul miraculoasă. [C]itindu-l îți venea să crezi că desparte apele.
În ultimii ani apărea din când în când la televizor, scânteietor în replici, [p]ovestitor cult și observator fără teamă al prostiilor debitate la nivel înalt. [T]reptat, însă, extraordinara oralitate a lui Alexandru Paleologu a intrat [î]n reflux. Simțind că i-au scăzut puterile, acest bârfitor de geniu, s-a retras [t]reptat din arenă.
Când a dispărut cu totul, absența lui a fost resimțită de oamenii obișnuiți [d]eprinși să-l audă. Fiindcă cei puțini, cărora li se adresa Paleologu, aveau [că]rțile lui.
Puțin mai sus am spus despre Paleologu că ar fi fost un bârfitor de [g]eniu. N-a fost o figură de stil. Îi plăcea colportarea, numai că ceea [b]îrfea Paleologu era, cel mai adesea, informație la a doua mână despre [p]ersonalități uitate ale României. Despre Nae Ionescuglosarsursa, de pildă, povestea [c]ă avea un Mercedes splendid care, se spune, zicea Paleologu, era răsplata [lu]i Nae pentru filogermanismul lui. Altminteri, adăuga Paleologu, gânditorul [a]vea relații cu firma germană de medicamente Bayer.
După Revoluție, tot ceea ce povestea el pentru ascultători cultivați [ș]i discreți, înainte de ’89, a devenit un fel de relatare pentru reprezentanții [s]piritului Pieții Universitățiisursa. Altminteri, conu Alecu nu credea că spusele [lu]i ar fi fost interesante pentru publicul obișnuit. A apărut de curând la [C]artea Românească, a III-a ediție a cărții sale Despre lucrurile cu adevăratsursa [i]mportante. Se pare că o nouă generație de scriitori îl descoperă pe Alexandru [P]aleologu, republicat de editura unde i-au apărut primele volume și [u]nde a fost redactor vreo două decenii. Paleologu pe care l-am „descoperit” [e] prozatorul. Memorialistul, nu eseistul care m-a cucerit încă din adolescență, [c]înd am citit Bunul simț ca paradoxsursa. Sunt în cartea asta două mici povestiri: [u]na despre Petre Țuțeaglosar, cealaltă despre Dumitru Stăniloaeglosarsursa. Cea dintâi [v]orbește despre imbecilitate, și imbecilizarea filosofilor de partid din anii [d]eschiderii, pornind derutant de la Petre Țuțea, povestitorul ajunge la o [ș]edință a Academiei de reabilitate filosofică a lui Blagasursa. Pe culoar, filosofii [d]e partid supărați pe Henri Wald că și-a permis să-i prezinte scuze, postum, [lu]i Blaga. „Era deja seară. Am stat acolo ce-am mai stat, dar devenise […]licticos. Am plecat la restaurantul Uniunii Scriitorilorglosar. În grădină, la o [m]asă, Petre Țuțea cu un tânăr dramaturg, Paul Cornel Chiticsursa. M-am așezat [l]a masa lor. După salutările de rigoare, Țuțea continuă: „Aristotel asursa [S]TATORNICIT PE VECI categoriile gândirii politice!” Am răsuflat: totul [er]a în ordine. Sentința implacabilă a lui Țuțea a restabilit rânduiala în lume. [A] statornicit pe veci...” În cea de-a doua povestire, Paleologu mărturisește [î]n trei pagini cum a descoperit cu ajutorul preotului Stăniloae, ceea ce [î]i dorea „în chip obscur și imperios” să afle, să înțeleagă. Autoritarul [P]ărinte, face ordine mai întâi în zarva enoriașilor, după care „a ținut o [p]redică extraordinară. O predică despre ce înseamnă a-ți lua crucea și a-[l] urma pe Hristossursa”. Agnosticul are brusc revelația „căii” și a simplității [s]a extraordinare. Fraza se rupe, dar nu-și pierde rigoarea. Paleologu [d]estăinuie, tot mai precipitat, cum a înțeles, și cum i s-au luat solzii de [p]e ochi: „Părintele Stăniloae mi-a luat atunci solzii de pe ochisursa.” Aceste [te]xte, pe care le-am numit povestiri, acum, au fost, la vremea lor, scrise [î]n cu totul alt scop. După moartea lui Țuțea și a lui Dumitru Stăniloae. [L]a prima lectură mi s-a părut pioșenii de cimitir, cam zburdalnice [p]entru rostul lor imediat și de un egocentrism de-a dreptul deplasat. Țin [m]inte că am și ricanat, odată, la moartea unei vechi celebrități culturale: [„]Conu Alecu și-a găsit vocația: îmbălsămează morții cu umor.” O [ră]utate prostească, dacă nu chiar o mojicie cordială, dar tot mojicie. ■
Notele ediției
sursa Articol din rubrica «La microscop» a lui Cristian Teodorescu (n. 1954, prozator și publicist), «România literară», nr. 9, 3 martie 2006, la câteva luni după moartea lui Alexandru Paleologu. P. C. Chitic apare în povestirea lui Paleologu despre Petre Țuțea, citată mai jos. Alexandru Paleologu (14 martie 1919, București – 2 septembrie 2005, București) — eseist, critic și memorialist, deținut politic (1959–1964), redactor la Editura Cartea Românească, ambasador la Paris (1990) și senator.
sursa Ateneul Român din București — sala de concerte și de conferințe ale cărei cicluri de prelegeri au fost, în anii ’30, un loc de întâlnire al elitei intelectuale.
sursa Nae Ionescu (1890–1940) — filosof și profesor de logică și metafizică la Universitatea din București, mentorul „generației ’27” (Eliade, Cioran, Noica), directorul ziarului «Cuvântul»; afirmațiile despre Mercedes și firma Bayer sunt bârfa reprodusă de Paleologu.
sursa Petre Țuțea (6 octombrie 1902, Boteni – 3 decembrie 1991, București) — filosof, economist și eseist, deținut politic (1949–1953, 1956–1964), celebru pentru „filosofia orală”. Dumitru Stăniloae (1903–1993) — preot și teolog ortodox, traducătorul Filocaliei, deținut politic (1958–1963).
sursa Cuvintele lui Iisus: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Matei 16, 24; Marcu 8, 34). [Matei (Biblia sinodală), ro.]
sursa Scena (în „anii deschiderii”, la restaurantul Uniunii Scriitorilor din Casa Monteoru, Calea Victoriei) îl arată pe tânărul P. C. Chitic în preajma lui Petre Țuțea.
sursa Lucian Blaga (1895–1961) — poet și filosof, îndepărtat de la catedra din Cluj în 1948 și marginalizat până la moarte; ședința Academiei pomenită aici ține de „reabilitarea” lui din anii ’60. Henri Wald (1920–2002) — filosof marxist, profesor de logică, cel care și-a cerut public scuze, „postum”, lui Blaga.
sursa Expresia vine din convertirea lui Saul (Apostolul Pavel): „Și îndată au căzut de pe ochii lui ca niște solzi și a văzut” (Faptele Apostolilor 9, 18). [Faptele Apostolilor (Biblia sinodală), ro.]
sursa Alexandru Paleologu, Despre lucrurile cu adevărat importante ediția a III-a la Cartea Românească — volum de convorbiri și evocări, din care fac parte povestirile despre Petre Țuțea și Dumitru Stăniloae.
sursa Alexandru Paleologu, Bunul simț ca paradox (1972) — primul lui volum de eseuri.
sursa Piața Universității — locul manifestației anticomuniste permanente din aprilie–iunie 1990, încheiate cu mineriada din 13–15 iunie 1990.
sursa Aristotel (384–322 î.Hr.), autorul Politicii, în care sunt clasificate formele de guvernământ (monarhie, aristocrație, „politie” și formele lor degenerate).
glosar Cristian Teodorescu — Cristian Teodorescu (n. 1954) — prozator și publicist; rubrica „La microscop” din «România literară» (2006) (în «Dialog cu Paleologu»).
glosar Alexandru Paleologu — Alexandru Paleologu (1919–2005) — eseist, critic și memorialist (Bunul simț ca paradox); într-o povestire a lui, P. C. Chitic apare, „tânăr dramaturg”, la masă cu Petre Țuțea (în «Dialog cu Paleologu»).
glosar Nae Ionescu — Nae Ionescu (1890–1940) — filosof, profesor de logică și metafizică la Universitatea din București (în «Dialog cu Paleologu»).
glosar Petre Țuțea — Petre Țuțea (1902–1991) — filosof, economist și eseist, deținut politic (în «Dialog cu Paleologu»).
glosar Stăniloae — Părintele Dumitru Stăniloae (1903–1993) — preot și teolog ortodox, traducătorul Filocaliei (în «Dialog cu Paleologu»).
glosar Uniunea Scriitorilor — Organizația de breaslă a scriitorilor; i-a decernat lui P. C. Chitic Premiul pentru dramaturgie pentru Schimbarea la față (1978) (în «Piese politice», «Stagiunea editorială» și «Dramaturgi români contemporani de la A la Z»).