Tineretul obiect al cunoașterii și subiect al acțiunii

518

prim-secretar al C.C. al U.T.C., ministru pentru problemele tineretului

Întrebare: Ce se preconizează în lumina hotărârilor partidului și guvernului cu privire la tineret, pentru așezarea pe baze științifice a studiului și educației tineretului?

Răspuns: Pornind de la aprecierea rolului^sursa pe care tânăra generație îl joacă în societate ca factor activ de progres, prin dinamismul, energia și spiritul creator ce-i sunt caracteristice, Partidul Comunist Român acordă o deosebită atenție așezării pe baze științifice a ansamblului procesului de educare și pregătire multilaterală pentru viață a tineretului. Ar fi poate suficient să amintim în acest sens Hotărârea Plenarei C.C. al P.C.R. din anul trecut^sursa cu privire la îmbunătățirea muncii educative în rândul tineretului, prin care acțiunea convergentă a factorilor instructivi și educativi este integrată organic ansamblului măsurilor luate în vederea perfecționării vieții economice și sociale, a întregului sistem al orânduirii noastre, pentru asigurarea mersului rapid înainte pe calea desăvârșirii construcției socialiste, a progresului și prosperității României. Una din ideile cele mai importante ale hotărârilor de partid o constituie sublinierea necesității unei mai strânse îmbinări și coordonări a acțiunii tuturor factorilor educativi — a școlii, familiei, instituțiilor de stat, obștești, de cultură, a organizațiilor de tineret.

Partidul și statul nostru subliniază în permanență rolul deosebit al școlii de toate gradele în întreaga muncă de educație și de formare a tinerei generații. Directivele Comitetului Central al partidului și, pe baza acestora, Legea învățământului adoptată de Marea Adunare Națională^sursa, sunt documente călăuzitoare, de o mare valoare pentru ridicarea mai departe a edificiului școlii noastre în concordanță cu necesitățile de azi și de mâine ale economiei și culturii naționale, cu realizările și perspectivele revoluției tehnico-științifice contemporane.

În procesul complex de pregătire pentru muncă și viață a tinerei generații o contribuție activă aduc (și pot aduce într-o măsură sporită) organizațiile de tineret ca factor de autoeducare, care întotdeauna a jucat un rol important în formarea tineretului. Consfătuirea pe țară a Uniunii Tineretului Comunist a stabilit un program de acțiune, în spiritul Hotărârii C.C. al P.C.R., în vederea creșterii rolului și atribuțiilor organizațiilor de tineret, dezvoltării inițiativei acestora, îmbunătățirii conținutului și formelor de activitate, lărgirii sferei lor de cuprindere, pentru a contribui la sporirea continuă a rolului tineretului în întreaga viață a societății, a aportului său la opera de edificare a societății socialiste.

Printre măsurile în curs de adoptare trebuie menționată și crearea Centrului de cercetări în problemele tineretului^sursa. În urma unei largi consultări a cadrelor de specialitate — sociologi, pedagogi, psihologi cu îndelungată activitate științifică și educativă — se preconizează ca Centrul de cercetări să studieze tineretul ca o categorie socială dinamică, în procesul formării și integrării sale în muncă și viață, să cerceteze problemele dezvoltării multilaterale a personalității tânărului și psihosociologia grupărilor de tineret, tendințele de evoluție ale tineretului, factorii care condiționează pregătirea și educarea sa. Pe această bază, Centrul va evidenția fenomenele și problemele noi, va propune instituțiilor de stat și organizațiilor obștești soluții ale unor probleme de ordin social, de muncă și viață ale tineretului, precum și în vederea îmbunătățirii metodicei, a conținutului și formelor activității educative în rândul tineretului.

În cadrul activităților Centrului vor predomina cercetările cu caracter aplicativ. Totodată, pe baza datelor obținute, ca și prin cercetări special întreprinse în acest sens, Centrul va contribui la analiza și elucidarea unor probleme majore, de interes teoretic. Centrul va cerceta metodica muncii educative cu tineretul, participând la generalizarea experienței pozitive, promovând forme și metode noi, adecvate sarcinilor și cerințelor pregătirii și formării tineretului pentru muncă și viață.

Centrul pentru problemele tineretului va efectua studii proprii, va colabora și va întreprinde cercetări comune cu institute științifice, organizații și instituții centrale, va contribui la coordonarea cercetărilor privitoare la tineret, va centraliza date și informații obținute prin studierea problemelor tineretului.

Instituțiile de stat, organizațiile economice și culturale, școala, familia, Uniunea Tineretului Comunist, Uniunea Asociațiilor Studențești vor profita fără îndoială în activitatea lor educativă în rândul tineretului de rezultatele studiilor și cercetărilor, care vor înlesni o mai bună cunoaștere a condițiilor de viață și muncă ale acestuia, a preocupărilor și cerințelor sale, a particularităților specifice tineretului nostru de azi.

În acest cadru, dezbaterea în presa de tineret și studenți a problemelor cercetării științifice referitoare la tânăra generație — căreia i se alătură și actuala discuție inițiată de revista „Amfiteatru” — poate aduce o contribuție utilă la eforturile ce se fac pentru așezarea educației tineretului pe baze științifice, pentru o mai aprofundată cunoaștere a tineretului și o mai eficientă acțiune de formare a sa în spiritul înaltelor idealuri ale contemporaneității.

Acad. C. IONESCU-GULIAN^sursa:

Întrebare: Se poate vorbi despre o distincție între idealurile generațiilor tinere — în succesiunea temporală? Ce ne puteți spune despre specificitatea, particularitățile idealului tineretului român?

Răspuns: În epoca noastră și în țara noastră cred că se poate accentua la maximum continuitatea idealurilor diferitelor generații. Dacă sunt și deosebiri, ele nu sunt esențiale și reflectă doar condițiile specifice diferite care demarchează epoca actuală de cea interbelică. Generațiile de tineri care au fost studenți între 1930—1940 s-au format spiritualicește în perioada luptei antifasciste, și a celui de-al doilea război mondial. Era firesc ca în aceste condiții grele idealul formării profesionale, dorința afirmării de sine, căutarea unui loc în viața socială — să se fi împletit cu nevoia de a participa la transformarea societății, la instaurarea libertății și a condițiilor omenești de viață atât pentru tineri, cât și pentru toți ceilalți.

Întrebare: În ce măsură poate să coexiste idealul tinerei generații cu cel al generației precedente?

Răspuns: Astăzi trăiesc și muncesc în țara noastră generații diferite doar prin vârstă și experiență, dar contemporane prin problemele și aspirațiile lor. Cred că stilul de viață al acestor generații nu se deosebește nici formal: un tempo mai rapid, o mai mare complexitate a relațiilor și obligațiilor sociale, o tensiune și atenție spre viața socială dictate de problemele epocii noastre ne sunt tuturora comune, tineri sau vârstnici. Cred însă că, fără să cădem în idilism, putem socoti epoca noastră drept mult mai propice manifestărilor de creație și realizare decât în epoca interbelică.

În epoca noastră, în condițiile socialismului, a devenit cu totul inoperantă, factice, formula „distanței” dintre generații, ba chiar a conflictului dintre ele, pe care, în literatură, l-a tratat pentru prima oară Turghenev în „Părinți și copii”^sursa. Însușirile pe care suntem obișnuiți să le considerăm ca apanajul tinereții — entuziasm, îndrăzneală, inițiativă etc. sau cele rezervate maturității — luciditate, cumpănire, autocontrol, autodisciplină etc. — nu mai pot fi astăzi, în societatea noastră, divizate mecanic după vârsta înscrisă în buletinul de identitate.

Prețuim astăzi la tineri autodisciplina și luciditatea, după cum apreciem la cei vârstnici entuziasmul și inițiativa. Într-o societate care se construiește, care oferă mii de șanse pentru realizarea personalității, în cele mai variate domenii de activitate, se cer îmbinate calitățile care altădată — sau poate astăzi, dar pe alte meleaguri decât ale noastre — erau catalogate ca fiind definitorii pentru generații deosebite. Într-o țară în care au fost rezolvate problemele sociale fundamentale, generațiile diferite se întâlnesc pe marele șantier al muncii constructive, bucurându-se împreună de chezășia condițiilor elementare de viață și creație, gata oricând să discute opiniile personale, dar fără să neglijeze certitudinile pe care le dau experiența, maturitatea.

GEORGE CAZAN

lector la Facultatea de Filozofie

Întrebare: Nu întotdeauna evoluția firească a evenimentelor a fost intuită și reflectată cu fidelitate de opinia tineretului. Vă rog să definiți modul de funcționare a raportului: necesitate istorică — direcția (sensul) opiniei tineretului, sub aspectul funcției coercitive a necesității, realității istorice.

Răspuns: Există o poziție metafizică^trad., de largă circulație azi ca și altădată, în încercarea de definire a rostului și sensului tineretului; tineretul, se spune, dându-se expresie unor formule de mult încercate, se caracterizează prin îndrăzneala opiniei, prin graba de a trece la acțiune, prin însușirea, uneori necritică, a ceea ce pare a fi real, prin entuziasmul primirii sau respingerii, prin spirit negativ etc.

Spunem că poziția e metafizică, deoarece operează axiomatic, acolo unde de fapt axiomele nu se aplică riguros, pentru că unui fenomen complex, contradictoriu și evolutiv se aplică măsura fixității uniformizatoare și deci denaturante. Tineretul nu este (și nici n-a fost cândva) o entitate în sine și nu se caracterizează exclusiv prin trăsături psihice. Eroarea fundamentală a concepției metafizice despre tineret constă tocmai în desprinderea tineretului de articulațiile sale material-sociale, de cadrul economic, politic și ideologic dat și fixarea lui într-un empireu imaginar^trad. în care ar domina exclusiv faptul voluntar și afectiv. Formula metafizicii, deși s-a vrut obiectivă, și-a dovedit finalitatea-i practică ori de câte ori cerințele politice au solicitat-o.

Întreaga viață istorică, sub toate aspectele sale, evidențiază însă că tineretul nu este un factor în sine caracterizat numai prin însușiri bio-psihice ci, în primul rând, un produs social determinat, altoit pe anumite condiții economice, sociale și politice concrete. Departe de a fi unul, nediferențiat și unitar, tineretul se diferențiază de la o epocă la alta, capătă alte trăsături și alte idealuri pe parcursul dezvoltării istorice; ba chiar în cadrul unei aceleiași epoci există deosebiri între diferitele categorii de tineri, provenite din apartenența de clasă (în societățile bazate pe clase sociale antagoniste), din preocupări profesionale neidentice etc. Desigur, prin aceasta nu negăm existența unor trăsături general-umane specifice tinerei generații, dar afirmăm că acestea capătă alte funcții și direcții noi de dezvoltare prin factorii constitutivi ai societății determinate.

Cred că numai plecând de la o concepție științifică despre tineret, izvorâtă din cunoașterea practicii istorice nemijlocite și a celei trecute, și respingând formulele simplist-necritice, putem să abordăm și problema raportului dintre necesitatea istorică și sensul pe care-l capătă sau îl are opinia tineretului.

Este adevărat că nu totdeauna, cum spuneți dv., tineretul a „intuit” și „reflectat” cu fidelitate evoluția firească a fenomenelor, cu alte cuvinte, nu totdeauna tineretul a înțeles necesitatea istorică. Noi am spune ceva mai mult în acest sens. Înțelegerea necesității istorice nu se identifică cu „intuirea” ei. De la „intuire” și până la „înțelegere” există o distanță, de loc neglijabilă, care se poate parcurge numai prin însușirea temeinică a culturii, științei și filozofiei, mai ales a filozofiei. Să adăugăm la toate acestea încă un fapt, de importanță majoră: necesitatea istorică își croiește drum prin lanțul sau prin trecerea întâmplărilor, iar întâmplarea nu se identifică real cu necesitatea, deși pe planul convingerilor și al opiniilor un fenomen întâmplător poate să apară drept unul necesar.

Ținând seama numai de acești factori, care nu epuizează nici pe departe sfera problemei noastre, e ușor de bănuit că o opinie poate să nu reflecte totdeauna necesitatea istorică, ba chiar poate confunda aparența cu esența, întâmplătorul cu necesarul. Dar această posibilitate a funcționat real în perioada premergătoare socialismului, nu numai la nivelul tinerei generații, ci chiar și la cel filozofic, și va funcționa, ținând seama de rădăcinile sale nu numai sociale dar și gnoseologice, atâta timp cât oamenii nu-și vor fi însușit pe deplin o concepție științifică despre lume. În această ultimă privință, nu trebuie să ne facem nici o iluzie: însușirea filozofiei este operă de durată. Dacă „opinia” tineretului nu a „intuit” totdeauna necesitatea istorică, nu înseamnă oare că necesitatea istorică îi apare ca ceva exterior, care i se impune împotriva voinței sale? — iată întrebarea decisivă. Un răspuns simplist amenință din umbră și aci. Este obligatoriu însă, la nivelul reflexiunii filozofice impusă de cercetarea practicii istorice, pentru a da un răspuns exact, distingerea între aparență și realitate, între ceea ce aparține unei epoci și ceea ce aparține altora, între ceea ce e general — comun orânduirilor bazate pe exploatare și ceea ce e specific socialismului. Necesitatea este „exterioară” opiniei unor tineri, în condițiile socialismului, atunci când nu este înțeleasă și cum înțelegerea este un proces în care se formează conștiința, necesitatea poate realmente să treacă drept aparență, deși în realitate ea ține de domeniul esenței. Deci necesitatea, rezultat dialectic al acțiunilor individuale, apare pentru unii indivizi ca opus intereselor lor. Și, prin urmare, ca o forță care-i domină, care li se impune, care-i condamnă. Este evident că o astfel de „necesitate” nu este necesitatea, ci aparența doar sau iluzia necesității. Exemplificările nu ar fi de prisos. Din faptul că unii funcționari sunt birocrați, și nu sunt puțini, unii pot trage concluzia că birocratismul este trăsătură a socialismului, care dimpotrivă are ca principiu fundamental respectul demnității omului. De aci și necesitatea criticii și înlăturării birocratismului din viața noastră socială. Pentru ca necesitatea istorică, mobilă de altfel, să nu apară ca factor exterior opiniei tineretului, se impune educarea tinerei generații, înzestrarea ei cu ideile filozofiei marxiste, cunoașterea profundă a politicii partidului nostru de către toate categoriile de tineri, ceea ce se și realizează cu mijloace specifice la nivelul diferitelor categorii de tineri.

Necesitatea se transformă în libertate^sursa numai atunci când ea este înțeleasă, iar libertatea nu este altceva decât necesitatea oamenilor care acționează și gândesc.

Anchetă realizată de SILVIA UNGUREANU și PAUL CORNEL CHITIC