Profesorul de franceză de Tudor Mușatescu
revistă neidentificată pe scan, 1985, p. 58–59
Teatrul „A. Davila” din Piteștisursa
Data premierei: 19 decembrie 1984. Regia: CONSTANTIN ZĂRNESCUsursa. Scenografia: MIHAELA DINU-PIȚIGOI. Distribuția: MIHAELA MITRACHE (Dora); CRISTINA RADU (Carmen); MIRELA BUSUIOC (Tuți Popescu); WILHELMINA CĂȚA (Junona); VASILE FILIPESCU (Anibal); DAN IVĂNESEI (Heruvim); ILEANA ZĂRNESCU (Domnișoara Cosâmbăcescu); SORIN ZAVULOVICI (Dan Balint); DOINA MARINESCU (Eleonora Mihăilescu); OLGA PODARU (Lucreția); PAUL ROMANO (Chelnerul).
Volumul păstrează figura scanată din revistă.
Textul a fost scris în vara lui ’43sursa, pentru trei cupluri de tineri actori: Nora Piacentini — Mircea Șeptilici, Fifi Harand — Marcel Anghelescu, Nineta Gusti — Radu Beliganglosarsursa, care formaseră o asociație teatrală ce trebuia să ridice prima cortină în sala Teatrului „Alhambra”sursa. Un text scris pentru a-i sluji pe actori, într-un spectacol montat de actori. O piesă care se montează singură; o piesă în care e prezentă o altă domnișoară Cucusursa, numită Cosâmbăcescu, și în care elevele și elevii își iau revanșa pentru umilințele suferite, o piesă fără nici o altă — cât de mică — pretenție decât aceea de a-i fi făcut pe adolescenți să strige triumfători: vedeți că am avut dreptate!?! În ce chestiune să fi avut dreptate? În aceea că te poți îndrăgosti de colege, că acestea se pot îndrăgosti de profesorul de franceză, ba că-i pot face și tot soiul de avansuri pe care nu știu să le „finalizeze”, că profesorul poate să le refuze cu tact, iar după ce intră (neapă-
rat!) cu toatele la facultate, el să se căsătorească, din autentică dragoste, cu cea mai zurlie, cea mai puțin arătoasă, și mai „ușchită” (termenul este cât se poate de propriu personajului, așa cum a fost el realizat de Mirela Busuioc) dintre fete; și, toate acestea, fără ca elevii să fie — prin cele câte le-au făcut — în pericol de a-și strica „reputația” și cariera de „cetățeni onorabili”! Asta e piesa și așa se și sfârșește: „proful” de franceză se însoară cu Tuți! Personajele și replicile au caracter de scheciglosar; totuși textul poartă amprenta bunului meșteșugar de piese.
Spectacolul este pe măsură: simpluț, fără cine știe ce semnificații, dar sonor, colorat, amuzant până la a provoca lungi hohote de râs și aplauze prelungite.
Textul nu îngăduie vreun adaos de substanță, ci doar dezlănțuirea știutelor și verificatelor „cârlige” la public. Ceea ce actorii și fac: fără restricții, fără probleme, dar și fără satisfacții artistice! În aceasta și constă pericolul proliferării unor astfel de spectacole: ca excelenți actori (cum s-a dovedit a fi Mirela Busuioc) să se cantoneze într-un manierism interpretativ dezastruos pentru evoluția lor profesională.
Succesele lesnicioase nu trebuie să ne facă să uităm că rostul culturii este acela de a provoca noi necesități spirituale. Iar succesul nu este un scop, ci un mijloc prin care cultura își satisface condiția existenței. Evident, constatarea și observațiile nu privesc numai teatrul „A. Davila”, ci avertizează împotriva proliferării acestei „soluții” artistice în teatrul românesc de azi.
Paul Cornel CHITIC
Notele ediției
sursa Teatrul din Pitești poartă numele lui Alexandru Davila (1862–1929) — dramaturgul lui Vlaicu Vodă (1902) și reformatorul Teatrului Național din București.
sursa Constantin Zărnescu — regizor și scriitor; alte date n-au putut fi verificate.
sursa Trei cupluri de actori ai scenei bucureștene din anii ’40: Nora Piacentini (1905–1945), elevă a lui Nottara, și Mircea Șeptilici; Fifi Harand și Marcel Anghelescu (1909–1977); Nineta Gusti (1913–2002) și Radu Beligan (1918–2016), pe atunci soț și soție. Anii lui Șeptilici și ai lui Fifi Harand n-au putut fi verificați.
sursa Cronică la spectacolul Teatrului „Alexandru Davila” din Pitești, premiera la 19 decembrie 1984. Numele revistei și numărul nu se văd. Tudor Mușatescu (1903–1970) — dramaturg, umorist și director de teatru, autorul comediilor Titanic Vals, …Escu, Sosesc diseară; Profesorul de franceză — comedie scrisă, după autorul cronicii, în vara lui 1943.
sursa Domnișoara Cucu — profesoara pedantă și acră din Steaua fără nume (1944) de Mihail Sebastian (vezi a040).
sursa Sala „Alhambra” din București — teatru de revistă și comedie al anilor ’30–’40.
glosar Radu Beligan — Radu Beligan (1918–2016) — actor, întemeietorul Teatrului de Comedie; Robespierre în Danton, care „nu atinge și nu se simte legat de nici unul din obiectele” dantoniștilor (în «În jurul unor „interferențe”»).
glosar scheci — Scenetă scurtă, comică, cu puține personaje (engl. sketch) (în «Profesorul de franceză de Tudor Mușatescu»).