Despre Paul Cornel Chitic (1966–2007)
[Notă de prezentare]
Coman Șova — «Amfiteatru», iunie 1966, p. 90
Paul Cornel Chitic este un neliniștitsursa, voind să descopere și să dea vibrații noi cuvintelor, așternând pe neobservate o atmosferă cețoasă în care pătrund metafore... făclii care te cheamă și le urmezi. Căutarea-i febrilă — desfășurarea domoală. Se înfruntă personaje simbolice, într-un joc ciudat de oglindă jucând petecul de lumină pe un zid umbrit. Într-un limbaj emoționat parcă de gravitatea problemelor abordate, piesa se adresează unei generații întregi.
„Să te știe toată lumeaglosar”sursa e un titlu strigat, o ieșire din muțenie, aruncând, una după alta, lașitatea, timiditatea, candoarea adolescenței, îngrijorându-se de undeva de sus de soarta planetei verzi, rotitoare printre sori și stele.
COMAN ȘOVAsursa
Notele ediției
sursa Caseta de prezentare tipărită, în chenar, deasupra piesei într-un act «Să te știe toată lumea» de Paul Cornel Chitic, în revista «Amfiteatru» (revistă literară și artistică a studenților, editată de Uniunea Asociațiilor Studenților din România, apărută din 1966), iunie 1966, p. 90. Este debutul dramaturgic al lui P. C. Chitic, la 22 de ani (vezi articolul de dicționar al Adrianei Popescu, mai jos: «„Amfiteatru” nr. 6/1966»). Piesa însăși se află în ediția critică «Articole (1966–1989)» din această serie (textul nr. 1).
sursa Paul Cornel Chitic, Să te știe toată lumea — piesă într-un act, «Amfiteatru», nr. 6/1966; personajele — Sepse (Sep), Irma, Uli, Copilaș — au toate «până în 24 de ani». Textul critic: ediția critică «Articole (1966–1989)» din această serie.
sursa Coman Șova — scriitor și publicist, semnatarul casetei; anii de viață și funcția lui la revistă nu i-am putut verifica la izvor. Despre aceeași piesă scrie, în jurnalul său, și Valentin Silvestru (vezi «1944–1985», însemnarea pentru 1966).
glosar Să te știe toată lumea — Piesă într-un act, debutul dramatic al lui P. C. Chitic, în «Amfiteatru», nr. 6/1966 (în «Notă de prezentare» și «Dramaturgi români contemporani de la A la Z»); Valentin Silvestru o socotea „de reală calitate dramaturgică, scrisă într-un stil febril, cu emoție autentică” (în «1944–1985»).