”If we are eager to comprehend the assembling mechanism of the theatrical elements, the network of ideas preceding and being brought to the fore by the same performance, the whole working effort meant to give birth to hundreds of images to be perceived by the spectator, it goes without saying that the scenography is but the starting point for a performance, for the theatrical life of the respective epoch; it is the only material impression containing, even if rudimentary, the imagination of an epoch, the criteria of expression and the way of achieving the expressive within the activity of cutting up the necessary elements out of the real and that of putting them together, it is the judgment, the mental and social behaviour of that epoch.”
Sometimes ignored, deprived of capacities and values, frequently a trophy belonging to the manager’s or actor’s panoply as well, the stage scenery initiates, breathes life and is the first to undergo most violently any mutation operated within the stage convention.
For a possible defining of scenography and for the necessary ”understanding of the stage dynamics” The Theatre of Objects has in view the intimate movement of the evolution process of the Romanian scenography, an intimacy wary in statements but rather spectacular in its results.
The investigation process of the Polish and French stage scenery brings to the fore the homogeneity of the scenographic language and its irrepressible locution within its extremes: the scenery — both a personage and an interpreter in itself — despite its vocal muteness.
By monographically outlining the creations of several great Romanian scenographers: Liviu Ciuleiglosar, Elena Pătrășcanu-Veakisglosar, Paul Bortnovschiglosar, Ion Popescu-Udrișteglosar, Dan Jitianuglosar a. o., by underlining a few methodological concepts asserted by the Romanian
135school of scenography, by analyzing the stage scenery materialized in the staging of plays by W. Shakespeareglosar, Ben Jonsonglosar, Molièreglosar, Ibsen, Ion Luca Caragialeglosar, Camil Petrescuglosar, Liviu Rebreanuglosar, Bertolt Brechtglosar, Eugen Ionescuglosar a. o. The Theatre of Objects registers within the evolution of the Romanian scenography up to 1975, the escape of the theatrical performance from the Italian box towards the central scene, the mutation of interest from the narrative stage scenery towards the scenography of the actor’s movement.
Notele ediției
trad. „Teatrul obiectelor” (engl.) — titlul cărții în rezumatul englez (în text, ortografia britanică Theatre).
glosar Liviu Ciulei — Liviu Ciulei (1923–2011) — arhitect, scenograf, regizor și actor, director al Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” (1963–1972). Pentru autor, scenograful-regizor prin excelență: Cum vă place (1961) e „punctul de fundamentală cotitură” (p. 5, 21–22), Decorul Unic de la Macbeth învinge cutia italiană (p. 24–25), chioșcul din O scrisoare pierdută (1972) e analizat la p. 29–34 (planșa de la p. 123); a construit în sala din Grădina Icoanei o scenă centrală (p. 23).
glosar Elena Pătrășcanu-Veakis — Elena Pătrășcanu-Veakis (1914–2000) — scenografă, cofondatoare a Teatrului „Țăndărică”, profesoară de scenografie la Institutul „Nicolae Grigorescu”, autoare a peste o sută de decoruri, toate pentru scena italiană. Autorul descrie la ea procedeul echivalențelor și „enunțul social” (p. 34–40) și îi analizează promoția 1974 (p. 119–121).
glosar Paul Bortnovschi — Paul Bortnovschi (1922–2007) — arhitect și scenograf, unul dintre creatorii scenografiei românești postbelice. Autorul îi analizează decorurile la Poveste de iarnă (dulapul-palat-altar, p. 44–46), Regele moare (colajul de clișee care se prăbușește, p. 46–54) și Danton (p. 55–61; planșele de la p. 124–125).
glosar Ion Popescu-Udriște — Ion Popescu-Udriște (n. 1929) — pictor și scenograf, elev al lui Toni Gheorghiu, scenograf statornic al Teatrului de Comedie. Decorul lui la Nepotul lui Rameau (oglinzile glisante) e „unicul caz de scenografie aptă să genereze o viziune regizorală” (p. 18); sfera de sârmă de la Capul de rățoi anunță scena centrală (p. 23); podiumurile mobile de la Plicul, la p. 82–84.
glosar Dan Jitianu — Dan Jitianu (1940–1994) — scenograf, arhitect și profesor; după autor, scena centrală devine realitate prin decorul lui la Cazul Oppenheimer (p. 23); decorul lui „fabulator” la Volpone e analizat la p. 71–75.
glosar Shakespeare — William Shakespeare (1564–1616). Spectacolele analizate: Cum vă place și Macbeth (Ciulei), Regele Lear (Penciulescu), Poveste de iarnă (Bortnovschi), Hamlet (Cernescu–Stürmer) (p. 7, 24, 44, 67–71).
glosar Ben Jonson — Ben Jonson (1572–1637) — dramaturg englez, contemporanul lui Shakespeare; Volpone (1606) e analizat la p. 71–75.
glosar Molière — Molière (1622–1673); decorul Elenei Pătrășcanu-Veakis la Avarul e analizat la p. 36–37.
glosar Caragiale — Ion Luca Caragiale (1852–1912); decorurile analizate: O scrisoare pierdută (Ciulei, p. 29–34) și O noapte furtunoasă (Teatrul de Comedie, p. 75–78).
glosar Camil Petrescu — Camil Petrescu (1894–1957) — prozator și dramaturg; drama lui Danton, montată la Teatrul Național cu decorul lui Paul Bortnovschi, e analizată la p. 55–64 și 121.
glosar Liviu Rebreanu — Liviu Rebreanu (1885–1944) — romancier; comedia lui Plicul (1923), „rescrisă” prin scenografia lui Ion Popescu-Udriște, e analizată la p. 81–84.
glosar Brecht — Bertolt Brecht (1898–1956) — dramaturg și teoretician german al teatrului epic; decorul de la Un om = un om (Dispariția lui Galy Gay) e analizat la p. 78–81.
glosar Eugen Ionescu — Eugen Ionescu (Eugène Ionesco, 1909–1994) — dramaturg francez de origine română; Regele moare (decor Bortnovschi, p. 45–54) și Jeux de massacre (decor Jacques Noël, p. 95).