Petru Petrescu
Arta, 1988, nr. 4, p. 6 Verificat vizual
Textul e transcris după pagina revistei, cu cele trei gravuri ale lui Petru Petrescu reproduse acolo. ▣ Paginile din revistă (PDF) ▤ Numărul întreg al revistei (PDF) ◂ Fișa, la Criticul de artă

În lucrările expoziției sale Petru Petrescu joacă un rol de șah sau Go (sau un oricare alt misterios sport al minții) cu un partener imaginar; într-un număr nesfârșit de partide care cine știe cât timp vor dura. Competiția se poate desfășura — așa cum se și întâmplă — sub diverse titulaturi: «Datini din străbuni», «Cheia montană» ș.a.; nimic nu se schimbă, practic, în cursul și aspectul jocului; piesele pe care le mută sunt aceleași, probabil și regulile, care însă ne rămân, până la urmă, la fel de necunoscute; mutările realizate și abia sesizabile de către un ochi profan — gravorul însă le urmărește cu obstinație — posibil să fie dictate de înalte rațiuni strategice, să rezulte din savante calcule și să producă în final stupefiante lovituri de teatru. Ceea ce e posibil nu e și evident. Pentru cel neinstructat, în cele peste o sută de xilogravuri totul se repetă; prudenta modificare a culorilor, pieselor și a eșichierului nu alungă monotonia. (Din presupusele aprige încleștări de forțe adverse la noi parvin țăndări, așchii, cioburi plutind într-un nor galben-albastru de praf. Bunăvoința nu e suficientă pentru a-ți impune răbdarea de a-i privi lucrările pe îndelete. În ansamblu sunt plicticoase, egale, au o superficialitate nedorită, neurmărită de artist, dar în egală măsură și neevitată. În transparența lor didactică, ca a cărților de colorat se citește admirația cuminte — față de Braque1, bunăoară — dar aceasta nu e singurul artist urmărit de departe și urmat de la distanță. Prejudecata unității stilistice, atât de înrădăcinată în mentalitatea tuturor expozanților, când ajunge obsesie, ca în acest caz, provoacă inhibiții. Tema, subiectul, problema plastică poate fi reluată la nesfârșit. Materialul astfel strâns poate fi expus în public. Tentativele repetate capătă însă importanță, strălucire și stârnesc interes numai când sunt puse în contrast cu rezultatul final. Or, gravorul Petru Petrescu ordonează pe simeze un nesfârșit șir de variante, dar la capătul traseului lipsește performanța.

Nu poate fi tăgăduită voluptatea exercițiilor de digitație; virtuozitatea se consumă pe asemenea chinuitoare eforturi de menținere în formă. Vom spune despre această expoziție că este programul pregătitor al unui artist care-și caută ori pândește ivirea acelei teme pe măsura instrumentelor sale îndelung verificate într-un laborator înzestrat cu simulatoare ale viitoarelor dificultăți. Acea temă jinduită își poate face apariția; artistul așteaptă. Subtile semne de nerăbdare — pe întinsa plajă a xilogravurilor accidentul plastic e lăsat în voie și acceptat cu promisiunea unor surprize — și o greu reprimată nostalgie după trecuta glorie a cubismului îi îmbătrânesc așteptarea. Reîntoarcerea la înțeleapta lecție a lui Vasile Dobrian2 e binefăcătoare.
Bucuria pașnică și nepretențioasă a lui Petre Petrescu de a face, din când în când, peisaj ori de a pune în pagină scene de spectacol al petelor colorate nu e dovadă a renunțării la marile aspirații, ci, mai degrabă, probă de curaj salutar. Și acest curaj poate fi chiar tema următoarei expoziții.

PAUL CORNEL CHITIC
Notele ediției
1 Georges Braque (1882–1963) — pictor francez, întemeietor al cubismului alături de Picasso.
2 Vasile Dobrian (1912–1999) — pictor, grafician și poet, legat de avangarda românească interbelică.
Despre text
Transcriere vizuală după scanul revistei «Arta», anul XXXV, nr. 4/1988, rubrica «Expoziții», pagina tipărită 6 (pagina 8 în fișierul digitizat de biblioteca-digitala.ro); semnătura «paul cornel chitic» stă în revistă sub titlu. Ortografia s-a adus la norma din 1993, punctuația s-a lipit de cuvânt. Două greșeli de tipar s-au îndreptat: «plajă a / a xilogravurilor» (articolul repetat la trecerea pe rândul următor) și «aceast curaj». Paranteza deschisă la «(Din presupusele…» nu se închide în revistă; s-a lăsat așa. Forma «Petre Petrescu» din ultimul paragraf e a tiparului. Legenda revistei: «1. Frumușica, 2. Cântec străbun, 3. Voievodală, linogravură color» — fără să arate care imagine e care; în text, autorul vorbește de xilogravuri.